Raţiunea de a fi a unui lucru este esenţa normalităţii lui. Raţiunea de a fi a oricărui act şi a oricărei instituţii medicale o constituie salvarea vieţii, însănătoşirea oamenilor bolnavi şi păstrarea sănătăţii, sau profilaxia primară. Nu există conţinut economic intrinsec în raţiunea de a fi (în sens aristotelic) a sistemului sanitar şi a actului medical. Desigur însă, ele presupun bani. Dar, procurarea acestor bani, susţinerea financiară a actului medical este parte din raţiunea de a fi a organismelor sociale, a statului. Atunci când un bolnav, pentru a i se salva viaţa, necesită sume mari de bani, iar tu, instituţie medicală, îl abandonezi pentru că nu ai bani, abandonarea lui nu este o culpă a actului medical, nu derivă din raţiunea lui de a fi, ci intră în culpa statului şi a decidenţilor sociali, care nu sunt în stare să susţină financiar actul medical necesar, conform raţiunii lor de a fi. (...)

   Asistenţa medicală de urgenţă. Prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 56/17/28.01.2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 118 din 16 februarie 2011, au fost aduse unele modificări Normelor metodologice de aplicare a titlului IV – „Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, norme aprobate anterior prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului internelor şi reformei administrative nr. 2.021/691/ 2008. (...)

   O paralelă între soarta unor cărţi şi cea a autorilor ei este întotdeauna interesantă. În acest sens „Traité de Physiologie Médicale“ al lui Nicolae Paulescu, publicat între 1919 şi 1921, poate fi un studiu de caz tipic.

   Mai întâi, despre autor. Elev eminent, pleacă în 1888 pentru studii medicale la Paris, unde, în 12 ani, reuşeşte să obţină trei doctorate, la Facultatea de Medicină şi la Sorbona, şi să primească distincţia „Palmes Académiques“. Lucrează la Hôtel-Dieu alături de Étienne Lancereaux (1829–1910), al cărui elev favorit rămâne, devenind în timp cel mai apropiat colaborator al acestuia. Între 1895 şi 1899, desfăşoară o activitate ştiinţifică remarcabilă, reflectată în numeroase lucrări publicate în acea perioadă la Paris, devenind una din vocile sonore în reuniunile ştiinţifice medicale ale timpului. În publicaţiile sale de la Paris, abordează probleme variate, efectuând deopotrivă studii clinice şi experimentale sau avansând concepte de avangardă, precum şi imaginând soluţii diagnostice şi terapeutice practice pentru numeroase afecţiuni. (...)

   Parlamentul European a aprobat, la 19 ianuarie a.c., Directiva UE privind drepturile pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere. Dl John Dalli, comisarul european pentru sănătate şi consumatori, a declarat că acest vot „marchează un important pas înainte pentru drepturile pacienţilor în Europa“. Directiva clarifică drepturile cetăţenilor de acces la tratament sigur şi de bună calitate în întreaga UE, dar şi de rambursare a acestuia. „Uneori, cetăţenii trebuie să meargă în străinătate, pentru că experienţa sau asistenţa medicală de care au nevoie nu este disponibilă în cadrul frontierelor naţionale, sau deoarece spitalul cel mai apropiat se află dincolo de o frontieră. Această directivă îi va ajuta pe pacienţii care au nevoie de tratament de specialitate, de exemplu pe cei care solicită diagnostic sau tratament pentru o boală rară. Ea va aduce o colaborare mai strânsă între statele membre în ceea ce priveşte sănătatea, de exemplu prin recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor. Experţii în sănătate din întreaga Europă vor putea să facă schimb de bune practici şi să beneficieze de pe urma inovaţiilor în evaluarea tehnologiei medicale şi e-sănătate. Încurajez statele membre să pună rapid în aplicare această directivă“, a mai spus dl John Dalli. (...)

 

   În zilele de 18–20 noiembrie 2010 s-a desfăşurat, la Arad, cea de-a 31-a Conferinţă Naţională de Informatică Medicală, RO-MEDINF 2010. Manifestarea ştiinţifică, având calitatea şi ţinuta cu care ne-am obişnuit, a fost foarte bine organizată de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ din Arad, sprijinită de Societatea Română de Informatică Medicală (SRIM) şi de Societatea ProRec România. Un merit deosebit pentru reuşita acţiunii revine dlui prof. dr. Aurel Ardelean, rectorul Universităţii arădene şi dnei conf. dr. Antoanela Naaji, decanul Facultăţii de Informatică a aceleiaşi instituţii, dar şi sprijinului substanţial oferit de colective din UMF „Victor Babeş“ Timişoara şi din Universitatea Politehnică din Timişoara. (...)

atâtea specialităţi, prin care au fost aprobate ghiduri de practică medicală. (...)

    Manifestare deja tradiţională în toamna medicală din ţara noastră, Simpozionul Naţional „Prof. dr. Dimitrie Gerota“, organizat de Direcţia Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Spitalul de Urgenţă „Prof. dr. Dimitrie Gerota“ şi Fundaţia omonimă, a ajuns la a XIII-a ediţie, realizată în colaborare cu Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa şi cu Centrul Medical Judeţean MAI Constanţa. Reuniunea, desfăşurată nu cu mult timp în urmă la Mamaia, s-a bucurat de participarea unor reputate cadre medicale din centrele universitare Bucureşti, Timişoara şi Constanţa, alături de specialişti din Spitalul „Gerota“ sau spitale judeţene, împreună cu un mare număr de medici de familie. (...)

    Pe site-ul www.paliatia.eu puteţi găsi cel mai recent număr al revistei online PALIAŢIA, nr. 4/2010. Iată câteva din cele mai interesante articole: • Comunicarea „veştilor proaste“ în Oncologie. Reacţii emoţionale şi tulburări psihopatologice la pacienţii cu afecţiuni oncologice după comunicarea diagnosticului de cancer (psih. Ioana Omer). Cercetările au relevat că reacţiile emoţionale apărute sunt puternice şi variază de la negare, furie, mânie, negociere, disforie, până la acceptare şi adaptare. Cele mai frecvente tulburări psihopatologice sunt anxietatea şi depresia. Acestea pot fi ameliorate prin tratament şi prin crearea unei relaţii autentice de încredere şi afecţiune cu echipa terapeutică, ce ajută pacientul să discute despre anxietate şi insecuritate şi să accepte mai bine diagnosticul.

    Am ajuns în Iaşi, la Spitalul Clinic de Recuperare, înainte de ziua anunţată pentru interviu, însoţind, chipurile ca o rudă apropiată, un pacient ce venea din Dorohoi. Era dintr-un sat, dar se mutase la fata lui, la oraş. Fiind pătruns de bunele intenţii ce mă animau şi sprijinit de comportamentul firesc al pacientului, nu a fost o problemă să fiu acceptat şi să pot pătrunde pe secţie. „Dacă inspectorii unor comisii de control sau de acreditare a spitalelor, gândeam eu, entuziasmat de ideea proprie, ar folosi pentru fiecare nouă unitate luată în vizor această procedură şi ar merge acolo mai întâi ca pacienţi sau aparţinători, ar putea obţine, într-un timp record, o bună parte din informaţiile de care au nevoie. Restul ar fi doar ştiinţă, corectitudine, profesionalism.“ Entuziasmul de la început a ţinut însă doar până am ajuns – ca însoţitor al acelui pacient – pe secţie…

Reamintim cititorilor că până la 25 septembrie îşi pot reînnoi sau pot efectua abonamente la săptămânalul „Viaţa medicală“, adresându-se unităţilor Poştei Române. „Viaţa medicală“ figurează în Catalogul Companiei Naţionale Poşta Română la poziţia 19078.

  Pornind de la un sfat, aparent neutru, al dlui acad. dr. Ion Emil Bruckner – tatăl ex-ministrului Bruckner – şi de la păţaniile (doar câteva) tânărului doctor Justin Diaconu, care a „beneficiat“ de contactul cu „talpa ţării“ în comuna Mărgineni, lângă Scorniceşti (unde a lucrat între 7 noiembrie 1962 şi 15 februarie 1964), m-am străduit să arăt celor care ne citesc şi o altă faţă a încercărilor de care au parte medicii. Un om care s-a luptat cu parşivele boli dermato-venerice şi cu incredibile carenţe în educaţia sanitară şi a făcut din asta un crez al vieţii lui aduce la vedere întâmplări care pot interesa deopotrivă şi pe medici, dar şi pe cercetătorii ştiinţelor sociale. Puţini au curajul şi înţelepciunea de a pătrunde dincolo de aparenţe. O să dau aşadar la o parte perspectiva idilică asupra lumii româneşti de atunci şi să-l las – şi să-l ajut – pe dl prof. dr. Dumitru Justin C. Diaconu să povestească „pe limba lui“. Ca să ajungem astfel ceva mai aproape de esenţa condiţiilor în care s-au plămădit (se plămădesc) ori s-au stricat (se strică) medicii. Şi odată cu ei, lumea medicală.

   În „pachetul de întrebări“ pe care-l folosesc ori de câte ori derularea unui interviu ajunge în impas, se află şi una care, surprinzător, a pus în dificultate mulţi interlocutori: Ce rol credeţi dv. că are „Viaţa medicală“ în publicistica românească? Am repetat întrebarea şi unor participanţi la Gala Viaţa medicală 2010.

   Unul dintre răspunsuri, oferit de dl prof. dr. Gheorghe Burnei, care se numărase printre laureaţii Galei 2009, acum a fost între invitaţii la eveniment, m-a lăsat realmente „mut ca o lebădă”: „Viaţa medicală este singura publicaţie din spaţiul publicistic românesc care a impus şi colaboratorilor (şi cititorilor) şi a păstrat un echilibru între partea ştiinţifică, strict medicală, şi partea dedicată literaturii şi artelor frumoase. Şi îşi găseşte, cred, corespondent în raportul dintre latura raţională şi cea emoţională a omului. Spuneţi-mi, cine a mai reuşit aşa ceva?!…“ Poate nu suntem departe de „secţiunea de aur“ din matematică – sau de acea „proporţie divină“ – cum o numea, la 1854, estetul german A. Zeising – aplicabilă deopotrivă şi corpului omenesc şi naturii. Şi nu mă surprinde că ediţia din acest an a Galei a adus la vedere aceeaşi armonie, aceeaşi „secţiune de aur“. (...)

   Am asistat la un eveniment ştiinţific, probabil, unic, dar nu surprinzător. Unic, pentru că preocupările de ordin ştiinţific nu se află între priorităţile instituţiilor medicale private de la noi – cel puţin ale celor pe care, ca invitat, am avut prilejul să le cunosc, şi nu sunt puţine – interesul managerilor – chiar dacă sunt medici –, fiind cel bănesc. Sporirea veniturilor, chiar dacă afirmativ o bună parte vor fi dirijate către îmbunătăţirea dotării cu aparatură, în scopul ameliorării asistenţei medicale, într-o vreme când sistemul sanitar public e cvasifalimentar, e totuşi dominantă. Deloc surprinzător, dacă voi arăta că evenimentul a avut loc pentru a doua oară în organizarea Centrului de Diagnostic şi Tratament „Dr. Victor Babeş“, în perioada 3–4 iunie a.c., sub numele de Zilele ştiinţifice „Victor Babeş“ – Ediţia a II-a. (...)